Sfaturi pentru proaspete mamici

Da, hop si eu cu sfaturi! Poate esti deja plictisita de sfaturi, te cred! Nu-i asa ca toata lumea stie tot ce trebuie sa faci si tot ce iti face bine tie in timp ce esti insarcinata? Si apoi toata lumea va sti ce e mai bine pentru copilul tau cu sfaturi pe care nu le-ai cerut niciodata… Asadar, scuza-ma ca vin si eu cu “sfaturi”. Nu stiam ce cuvant sa folosesc: “sugestii” suna prea light, usor neimportante; “recomandari” parca e in stil de doctor … asa ca am ramas si eu la sfaturi, si sper sa-ti fie cu folos si cu inspiratie 🙂

Revenind, vreau sa-ti spun Felicitari! Felicitari pentru minunea ce ti se intampla. Asa-i ca e magic? Chiar daca inca astepti un bebe sau daca il tii deja in brate! Dupa doi bebei ai mei, vreau sa impartasesc cu tine ce am invatat in timp despre aceste primele zile, prima luna post-partum.

Primele momente

In clipa cand il tii in brate pentru prima data, spune-i “Bine ai venit, …. (numele)” Da-i curaj pentru zilele ce vor urma, mai ales primele momente cand se va simti foarte dezorientat. Iti imaginezi cum a stat el in perfecta armonie timp de 9 luni? Si acum, deodata lumini, zgomote puternice, mult mai multe voci, schimbari de temperatura, miscari bruste si multe altele. Asadar, da-i curaj! Spune-i ca vei fi langa el sa-i faci tranzitia usoara. Spune-i ca viata e minunata si Pamantul e cel mai frumos loc din univers. Si mai spune-i ce vrei tu sa-i spui … 🙂

Primele zile acasa

Cand esti deja acasa, incearca sa nu faci nimic extra. Ceea ce trebuie sa faci este sa iti hranesti copilul, si sa te hranesti bine si pe tine; sa-l schimbi si sa incercati sa dormiti amandoi, sau toata casa. Stiu, poate suna exagerat, dar crede-ma, asta e tot ce trebuie sa faci. Corpul tau are nevoie de odihna si hrana buna pentru ca toate micile sisteme interne sa-si reia activitatea “normala”, sa se refaca.

Poti sa iti imaginezi cat de mult s-a schimbat corpul tau in ultimele 7/8/9 luni de zile pentru a crea si sustine viata? Si totul chiar IN interiorul tau? <3 Are nevoie de odihna si hrana si apa pentru a-si reveni la o noua forma. Nici nu pot spune la “forma de dinainte”, pentru ca aproape orice mama iti va spune ca nimic nu va mai fi ca inainte. Va fi altfel, si nu de putine ori, un altfel mai bun decat cel de “dinainte”.

Despre vizite si musafiri

Stiu ca e greu, mai ales in Romania, dar daca ai invitati, sugereaza-le ca un cadou ideal pentru acele zile ar fi o mancare buna! Poti sa le spui ca pe-o gluma, inainte sa vina, in caz de esti intrebata ce ti-ai dori: “O mancare delicioasa ar fi grozav! In rest avem de toate momentan! sau Ce nu avem acum, e o mancare gustoasa!”

Daca invitatii sunt deja acasa, incearca sa fii cat mai relaxata cu bebe si invita-i pe musafiri sa se auto-serveasca. Este prea mult pentru obiceiurile casei tale? Eiii, poate este un bun moment sa se schimbe cateva obiceiuri 😉 Pentru ca bebe le va schimba oricum, vrei nu vrei.

Ceea ce incerc sa sugerez este ca o proaspata mamica nu ar trebuie sa aiba grija de bebe SI, in acelasi timp, sa serveasca lumea – lumea care nu a nascut in ultimele saptamani, care nu are cusaturi in zone sensibile sau chiar o operatie serioasa ca cezariana; lumea care sigur a dormit mai mult ca tine si mai mult ca sigur, cateva ore neintrerupte. O proaspata mamica ar trebui sa fie servita. Da, chiar si de proprii musafiri!

Daca citesti aceste randuri si esti tu musafir, iti sugerez sa mergi cu gandul de a ajuta noii parinti. Crede-ma, te rog iubi mult pentru asta! Spune-le sa stea cu bebe ca tu poti sa aduci apa, bere – orice- din frigider/bucatarie, poti sa faci cafeaua si mai poti chiar sa si incalzesti ceva de mancare, daca e musai. Crede-ma, vei fi musafirul lor favorit! Ah, si daca ai curaj si ti-e drag, poti sa te oferi sa il tii pe bebe cateva minute in brate. Eu, dupa cei doi copii ai mei, tot nu ma grabesc sa iau bebelusii altora in brate … dar o data la insistenta unor prietenii, le-am tinut copilasul in brate si mi-am dat seama dupa cateva minute, ca ei chiar voiau sa aiba mainele libere si sa se bucure (doar) de baiatul mare care se juca in parc. Repet, vei fi musafirul lor preferat.

Daca esti musafir, trebuie sa mai adaug urmatoarele:

• sa te speli pe maini imediat ce ai intrat in casa
• sa incerci sa nu folosesti parfum puternic
• daca esti fumator, nu insista sa iei copilul in brate, chiar ofera-te sa te acoperi cu un prosop; asta pentru ca hainele mentin fumul de tutun iar bebelusul va respira acel aer
• daca esti fumator, incearca sa nu fumezi cat esti acolo – nici pe balcon, nici pe terasa sau in gradina. Vei stresa parintii cu subiectul avand in vedere ca tutunul e un cauzator important de sindromul mortii subide la bebelusi.
• sa te abtii la a corecta parintii 🙂 incurajeaza-i pentru orice! Nu fa comentarii despre curatenie sau lipsa ei, despre hainele necalcate, despre parul nespalat – nu sunt amuzante… 🙂

Despre a face de toate

In prima luna ca proaspat parinte, cuvantul familiei este supravietuire. Stiu!!! Stiu!! Ca vrei sa faci de toate, ca inca ai ASA de MULTE lucruri de facut:

• Vrei sa si gatesti in fiecare zi, trei feluri de mancare, daca se poate. Nu se va putea! Si e OK.
• Vrei sa faci si curat luna, asa cum numai tu stii sa faci! Eiii, nu vei putea, si e suficient cat poti! Daca vrei mai mult, plateste sau roaga pe cineva sa te ajute!
• Ai mai vrea sa termini si cartea aia pe care ai inceput-o doar cu cateva zile de nastere!
• Ai mai vrea sa faci un video cu pozele burticii, bineinteles! Sau deja sa printezi niste poze cu bebe!
• Da, se poate sa vrei chiar si sa mai raspunzi la vreun email de la job/sau clienti ca deh! inca esti femeie muncitoare!
• Multe lucruri ai vrea inca sa faci.

Stop! Opreste-te, respira … inspira si expira... inspira si expira...

Acum e momentul sa nu mai faci nimic. Si e OK! Acum e momentul sa doar existi langa puiutul tau. Acum e momentul sa incepi sa construiesti relatii, cu bebelul si cu partenerul. E momentul sa il hranesti pe bebe, sa il privesti si sa pierzi notiunea timpului. E momentul perfect fara alte planuri, si oricand sa incerci sa te odihnesti. Nu vei putea dormi foarte mult, asa ca orice 20′ de somn te vor ajuta sa te simti mai bine, si sa fii mai lucida si calma in tot ceea ce faci (si adu-ti aminte, nu fa prea multe!).

Despre relatia cu partenerul

Si da, am mentionat si partenerul pe acolo. Ceea ce m-a ajutat pe mine enorm a fost ideea ca eu si partenerul suntem o echipa in fata bebelului. Nu impotriva lui. Nu suntem o echipa in contra copilului, nu.

Suntem ca o echipa pentru binele copilului, si in final, pentru armonia familiei.

Daca suntem in aceeasi echipa, atunci e mai usor sa vizualizam ca ne vom ajuta sa fim “mai buni” impreuna. Daca suntem in aceeasi echipa, nu-l vom critica pe celalalt, ci ne vom sustine reciproc. Ca mama, e aproape inevitabil, sa nu gandesti la un moment dat “Eu stiu/pot sa fac mai bine!” si la fel de inevitabil sa ii si spui partenerului “Lasa, ca fac eu!“, “Da-mi, ca fac eu (si se intelege ca mai bine)” … Incearca sa-ti musti limba cand ai chef de aceste cuvinte! Pe bune! Nu sunt eu genul sa promovez non-comunicarea, dar aceste comentarii fac atat de rau, incat mai bine sa le evitam! Tatal se va simti foarte mic si neimportant, iar treptat se creeaza obiceiul de a face tu mai tot, pentru ca “oricum stii si faci mai bine”. Nu uita ca tatal deja se simte “miscorat”, poate un pic abandonat, cand te vede pe tine si pe bebe in sincronia si in dependenta pura acelor prime zile.

Petreceti cateva zile singuri in casa … poate suna ciuda, stiu. E important ca de la bun inceput sa aveti momente, zile si nopti, doar voi doi si copilul. Adica fara bunici, frati si prieteni in casa. E important ca voi doi sa probati si sa vedeti ce va functioneaza in acest nou context de parinti. Chiar daca au cele mai bune intentii, bunicii/prietenii pot face comentarii care ori deranjeaza, ori duce la confuzii, ori, pur si simplu, te blocheaza in a te asculta pe tine insati. Mentionez asta pentru ca in Romania, e foarte obisnuit sa stea bunicii si sa ajute noii parinti. Ajutorul lor e minunat, insa noua familie are nevoie de intimitate pentru a se repozitiona, re-echilibra, a se cunoaste si se adapta la noul mediu.

Despre tine si corpul tau

Mananca bine, adica sanatos si cat ai chef. Fii ca alaptezi sau nu, mananca ce-ti place din mancarea ce e considerata in general sanatoasa. Cred ca mai corect ar fi sa spun, mananca echilibrat. In seara asta, ai comandat fast-food, maine fa-ti o salata in casa sau o ciorba. Azi ai mancat multa carne, incearca doua zile fara.

Daca alaptezi, TE ROG din toata inima mea, NU tine dieta! Nu ai nici un motiv sa tii dieta. Scriu asta gandidu-ma la toate prietenele mele din Romania, chiar toate, nu stiu cum si de ce, au tinut un fel de dieta. Si nu aceeasi dieta, curios… fiecare dupa ce li s-a spus (de catre nu-stiu-cine). Nu sunt specialista in alaptare, recunosc. Insa, daca bebele se simte bine si tu la fel, nu trebuie sa elimini nimic din alimentatia ta. Vrei sa stii recomandarile de aici din Spania in aceea ce privesti alimentatia mamei pe timpul alaptarii? Exact asta: mananca sanatos, echilibrat si suficient! E mereu surprinzator cand merg in Romania, de fiecare data aflu ca nu ar trebui sa mananc x sau y pentru ca alaptez. De fiecare data este cineva care sa fac comentarii de tipul: “Ah, imi pare rau dar tu nu poti asta, ca deh, alaptezi!” Si intotdeauna raman blocata la astfel de remarci si ma intreb unde exista acea carte speciala cu toate aceste legi…

Revin, daca alaptezi, incearca sa mananci ce-ti place si cat mai echilibrat! Nu tine dieta pentru ca bebelusul plange! Normal! Copiii mici plang, si plang mult! Nu esti tu de vina, nu e laptele tau de vina!! Daca simti ca ceva e in neregula cu bebelusul, mergi la medic, sau chiar doi! Poate fi un reflux, poate fi mediul agitat (daca ai TV deschis prea mult, daca sunt multe persoane in jur, si etc etc)

Nu tine dieta pentru ca ai pus prea multe kg in timpul sarcinii! Sorry, nu e momentul! Va trebui sa astepti. Partea buna la asteptat e ca natural (daca mananci echilibrat) se vor duce cateva kg fara sa faci vreun efort special.

Bea apa! E minunata pentru laptele matern, pentru corpul tau! Sunt infinite beneficiile apei. Poate printre cele mai importante acum sunt ca apa te va ajuta sa elimini lichidele retinute pe timpul sarcinii, si va ajuta si productia de lapte matern …

Plimbari. Incearca sa iesi la plimbare, in fiecare zi, macar 30 de minute. Miscarea iti va face foarte bine. La inceput, dupa primele minute poti simti cum ligamentele se mai intind, oasele parca se reanjeaza, poti simti chiar noi dureri pe la coapse, pe la genunchi. Nu sunt de la cele 3 minute de mers, sunt din lipsa de miscare. Imi aduc aminte cum reactiona corpul in martie, dupa ce am nascut. Nu este acelasi lucru mersul prin casa cu mersul in linie continua, mai mult timp si cu incaltari si etc. Dupa ambele nasteri, am venit pe jos de la spital acasa (long story) si cred ca asta a dat un mesaj puternic creierului meu de a se recupera repede, caci intr-adevar asa a fost. Oricum, recunosc, de cand locuiesc in Valencia, ador sa merg pe jos.

Nu te forta sa iesi la toaleta. Ai citit bine! Toata zona pelviana e in refacere, indiferent cum s-a nascut bebele! Si e o zona formata din muschi si ligamente. Asadar, pentru a mentine sanatoasa zona, nu te forta pentru a iesi la toaleta sau a face gaze. Cauta alte metode, mai suave. Sunt prafuri naturale pe care le poti lua pentru a avea o digestie mai usoara. Si daca tot nu se rezolva mersul la toaleta, vorbeste cu medicul – numai nu te forta! Vei avea nevoie de podeaua pelviana toata viata … si asa a muncit din greu sa sustina sarcina, da-i sansa se se refaca cu blandete. Ce se poate intampla in cel mai rau caz? Poti ajunge la prolaps (cand cad organele interne prin vagin, Yea, I know… suna infricosator), sau poti inrautati prolapsul deja existent si cel mai adesea, nestiut. Anyway, asta e un alt topic …

Despre emotiile tale

Stai cat mai departe de telefon si social media! Ohhh, da! Nu te ajuta! Exceptie: Doar daca faci bani din asta si trebuie sa faci bani din asta chiar si acum cand bebe tau are cateva saptamani de viata!

Pe bune, chiar iti trebuie? Chiar nu-ti trebuie sa vezi cum arata alte mame, alti bebei, alte dormitoare (lol), altii in vacante, altii dupa botox si asa mai departe. Nu-ti trebuie! Nu ai nevoie! Nu te ajuta… stiu ca vei spune ca social media e momentul tau de relaxare. Oh, sorry! Aia nu e relaxare, e o falsa relaxare! Cand inchizi telefonul te simti recunoascatoare pentru ca traiesti, pentru ca esti sanatoasa, pentru ca bebele e minunat? Daca da, atunci e de bine! Daca inchizi telefonul si tot ce iti trece prin cap sunt ganduri legate de faptul ca X a fost in Maldives sau la cafea in centru, y Y arata cu 10 ani mai tanara, si Z deja a slabit dupa bebe si XYZ si-au cumparat masini scumpe… atunci toate astea nu e relaxare. Am scris un articol in engleza despre cum am renuntat si de ce am renuntat la social media. Daca vrei sa il citesti, ti-l las aici.

Si sa ramana doar intre noi: o mica poveste. La iesirea din spital dupa nasterea celui de-al doilea copil, in martie, medicul mi-a dat un document cu recomandari pentru saptamanile ce urmau. Si printre cele informale (care nu erau strict legate de medicina), prima era “A se evita social media“. True story… nici nu vreau sa stiu cate a auzit doctorul sau cate i s-a intamplat pentru a pune pe un document oficial aceasta recomandare. E greu, imi imaginez! Ai facut lucruri mai grele, poti sa lasi telefonul departe cateva ore! Comparatiile sunt inevitable si foarte daunatoare …

Emotii: daca ai chef sa plangi, plange! Daca ai chef sa tipi, tipa! Du-te in alta camera, ia o perna si tipa in ea… Daca ai chef sa stai si sa nu faci nimic, e absolut OK! Daca nu ai chef sa dai copilul in bratele altcuiva, e absolut OK! Daca iti vine sa plangi de bucurie, si asta e de bine! Orice ai simti, e OK, si crede-ma cam toate mamicile au trecut prin tot cocktailul de emotii. INSA: Daca te sperie orice, plangi dar nu de bucurie, cat de tristete si de neincredere, ar fi bine sa vorbesti cu cineva din jurul tau. daca iti vine sa arunci copilul pe fereastra, sau sa il “uiti” in patut, sau sa ii faci rau – trebuie sa vorbesti cu cineva despre toate impulsurile pe care le ai. Iar daca cunosti un psiholog, ar fi bine sa-l suni cat mai repede si sa ii explici trairile. Depresia post-natala e cat se poate de reala, cat se poate de comuna si se poate ameliora si trata pentru a te bucura de acele prime luni din viata ta cu bebe, de a te echilibra.

Ar fi mai multe de spus despre emotii, insa simt sa fac o mini-concluzie pentru ca e destul de serios: cam tot ce simti, frici, emotii, sperante, salturi de bucurii de parca esti drogata, cam tot e normal … insa, daca simti ca ai vrea sa ii faci rau copilului, sau tie, ar trebuie sa cu ceri ajutor. Ajutorul poate fi de la cineva care poate avea grija de bebe cat tu dormi mai multe ore incontinuu, mai adaugi o sesiune de meditatie, o sesiune de plans cu o persoana empatica si in final, evident, ajutor psihologic.

Despre casa

Daca situatia financiara iti permite, plateste pe cineva sa-ti faca curat in casa. Nu e moft! Sa oferi posibilitatea unei persoane sa castige un ban cat se poate de corect si tu sa beneficiezi de o casa curata e o combinatie perfecta! Daca tu castigi mai mult pe ora decat cat platesti tu pentru curatenie, atunci merita! Iar pentru aceasta prima luna postpartum, merita chiar si dublu.

Daca nu iti permiti, roaga prin rotatie (mama, vecina, prietenele, fratii) sa te ajute o zi pe saptamana cu acest subiect. Macar sa scoata o masina de spalat si atat. Sau sa de-a cu aspiratorul si atat. Ceva atat de minim, poate sa te ajute atat de mult!

Concluzii …

Am sentimentul ca nu am spus mai nimic, parca tot as mai spune. Ceea ce nu poti vedea si eu nu pot scrie, este compasiunea si empatia pe care o simt pentru tine! As vrea sa-ti mai zic ca:

Esti minunata, esti mama perfecta pentru copilul tau si sa nu te indoiesti de asta!

Respira vorbele astea: “Sunt mama perfecta pentru tine, puiul meu!”

Nu stiu cum sa scriu aceasta nevoie de a te imbratisa si de a-ti spune sa lasi totul ce e neimportant (inclusiv telefonul) si doar sa existi: langa bebelusul tau si partenerul tau. Nu va trebuie mai nimic! Hrana, odihna si minimul de ingrijire corporala – este tot ce aveti nevoie. Cum spuneam la inceput, dati pe modul “Supravietuire” si scaldati-va in iubire, in emotii si in sperante …

Sper sa te ajute si inspire aceste ganduri! Spune-mi despre sugestiile tale in casuta de comentarii de mai jos! Mi-e drag sa ascult experiente de la alti parinti <3

Pupici însoriți din Valencia, Andreea