Profesor vizitant in Japonia

Inca mi se pare incredibil ca ma aflu aici, in Japonia. Nici nu vreau sa ma uit pe harta ! Ma ia o frica de neinteteles, vazand ca sunt asa departe de casa. Si apoi nici nu vreau sa ma intreb ce e cu frica aceasta. Sunt sigura ca as descoperi in mine anumite “legaturi” (prea)stranse de zonele natale si cunoscute.

Revenind la Japonia… Am “apucat”, asa din zbor, oportunitatea de a veni la Kanagawa University pentru o luna. in februarie, universitatea unde lucrez, UCV a fost vizitata de o delegatie din Japonia, si mi-a povestit despre un curs de limba si cultura japoneza. Dupa ce mi l-au prezentat atat de frumos, singura intrebare care mi-a venit in cap a fost: “Profesorii pot participa?” 🙂

Din acel moment incolo e history … Pana la urma din cauza multor motive, nu am venit pentru a face cursul, ci doar cateva ore din curs. In schimb, mi-au schimbat statutul meu aici la cel de Visiting Professor, profesor vizitant.

Si, ai lor sunt mai buni? 

In calitate de profesor vizitant a trebuit sa predau, si sa discut cu alti profesori despre posible cercetari. Pana acum am predat 5 clase de cate 90 de minute. Am mai participat si la altele, iar raspunsul la vesnica intrebare: “Cum sunt studentii lor?” este foarte plictisitor: “La fel“. Ca sa ma explic, profesorii sunt ca proaspetii parinti: tot timpul vorbesc, analizeaza, comenteaza, se plang si compara studentii. Bineinteles, cum in general ne place sa gandim ca “iarba e mai verde in celalalta parte” asa credem si eu ca doar studentii nostri sunt cei mai demotivati, lenesi si etc.

Pai nu-i asa! Am fost absolut socata de nivelul aproape 1 (pe o scala de la 0 la 10) de limba engleza a studentilor de aici. Ca nu ma intelegea foarte bine portarul universitatii in noaptea cand am ajuns, nu m-a surprins. Dar sa nu ma inteleaga studentii dupa 5 minute de prezentare, pai asta a fost dificil. Eii, ma gandeam la studentii mei din Valencia si chiar eram mandra, ca spaniolii tot ar fi spus ceva in engleza lor imperfecta si cu frica lor enorma de a gresi.

Studentii japonezi

Printre alte observatii despre studenti, pot spune ca sunt foarte linistiti in clase, si nu vorbesc intre ei asa cum fac ai nostri. Insa riscul acestei liniste este ca multi adorm in clase. De fapt, in general, lumea pe aici doarme si adoarme in toate locurile: in metro, in clase, in timpul sedintelor, la restaurante dupa pranz etc. De aceea l-am si intrebat pe Google daca japonezii au vreo problema cu somnul. Si da: 20% dintre japonezi declara ca nu dorm noaptea sau ca orele de somn sunt prea putine. Motivul principal: muncesc foarte mult. Si e pe bune!

O alta chestie foarte culturala este timiditatea, pentru a nu spune ca par toti introvertiti. Am observat cum studentii au nevoie de timp pentru a se obisnui cu situatia care le cerea sa ma asculte pe mine, “extraterestra”. Si apoi sa si vorbeasca cu mine, in engleza! Pe la sfarsitul celor 2 ore de clasa, parca se mai dezghetau, iar cand era momentul de a face poza, pffff, toti erau trezi si fericiti ca dupa o doza de Redbull. In general, cand am de a face cu japonezii mi se pare ca timpul sta pe loc – totul este foarte lent.  Nu degeaba am regasit in ghiduri despre Japonia, idea ca trebuie sa ai rabdare cu ei: ca te inteleg, insa au venit de timp ca sa gandeasca mesajul si apoi sa il traduca in engleza.

Japonezii nu pot spune NU

Si daca tot sunt la capitolul engleza, trebuie sa stii ca japonezii nu pot spune “nu“. Imi imaginez ca in limba lor folosesc tot felul de expresii pentru a refuza, sau a nega ceva. Insa, cu noi strainii, se poate ajunge la situatii foarte amuzante. Sa intrebi intr-un restaurant orice ai vrea si raspunsul era “Yes“: Yes daca croissantul intra in meniu si Yes daca croissantul nu intra in meniu. Yes daca supa e picanta si Yes daca supa nu e picanta. Si “Cash” daca intrebi daca se poate plati cu cardul (si nu se poate) 🙂

Multiculti

Desi strainii care traiesc aici spun ca Japonia nu e societate deschisa, am fost placut suprinsa sa vad grupuri de studenti din diferite tari asiatice: Korea, China, Singapore etc. Mai mult decat simpla prezenta, intr-una dintre ore “International Business Communication” am asistat la prezentarilor lor pe tema “Discriminare” si din nou am fost surprinsa cum au analizat subiecte precum: “LGBT – comunitatea de lesbiene, gay, bisexuali si transsexuali; “hate speech” – discursul cu ura (pseudo-traducerea mea); sau rasism. Prezentari foarte bune, cu date statistice, cu mini-momente de teatru, cu melodii hip-hop create de studenti pentru acest eveniment.

In general, e o adevarata experienta sa fiu aici si sa colaborez cu persoane dintr-o cultura atat de diferita. In ciuda comunicarii lente sau confuze, oamenii mi se par foarte amabili, foarte simpatici, foarte ordonati si respectuosi. Ma uit cateodata cu mila la cat de obositi sunt in metro sau in restaurante la ora 10 noaptea dupa ce tocmai au iesit de la birou, stiind ca au intrat la 8 dimineata … dar nu pot decat sa analizez si reflectez utilizand filtrul meu personal si ajung la aceeasi veche concluzie: Pentru ce (atata munca, bani si stres)? 

Pentru un articol detaliat despre problema japonezilor de a dormi oriunde in public, iti recomand acest articol. 

Multumesc pentru timpul dedicat acestui articol.

Daca ti-a placut sau nu, chiar as vrea sa stiu! Daca si tu ai calatorit prin Japonia, ar fi super sa aud parerea ta!