Intentia anului 2023

Eram într-o sală decorată destul de ciudățel. Mi se spune că era un fost teatru … aha, se explică decorul. Era revelion 2023. Vreo 20 de nemți, organizați în cerc și mulți copii care alergau de colo-colo. Eu uitându-mă cu un ochi la căruțul unde doarmea bebelul de 8 luni și cu celalalt să văd pe unde se juca băiatul de 4 ani în curte. Fiind ora cinei în Germania, era beznă afară, iar curtea nu prea luminată. Gazda petrecerii de revelion propune să ne gândim la intenția pe care o avem pentru anul următor.

Ea este cumnata mea și anul trecut a început un business oferind cursuri de mindfulness pentru familii. A-ți stabili intenția (intention în engleză) este un concept foarte cunoscut și folosit în meditatii, în lumea despre mindfulness, și trăire conștientă. Așa că nu m-a surprins prea mult propunerea ei. Ceea ce m-a surprins au fost răspunsurile celor prezenți: care mai de care mai înalte, mai profunde și mai meditative. Intențiile celorlalți au început cu a-și găsi pacea interioară, la a exista/crea mai multă toleranță în lume, la dorința de a ajunge la un “nivel superior” (de conștiintă, cred eu).

Hmm, eu credeam că asta cu “iluminarea” e cam invers: cei care ajung la astfel de nivele ridicate de conștiintă nu prea sunt conștienți de asta, în sensul că unul când ajunge spiritual ca Dalai Lama devine mai umil decât orice om de pe stradă… nu? 

Ce voi spune eu?

După cum spuneam, atenția mea era împărțită între “Ce fac copiii”, “Ce spun oamenii ăștia în germană? “Ințeleg eu bine că-si doresc să “se auto depășească”? și “Oare ce spun eu??” 

De la bun început, de când cumnata mea a propus să ne gândim la “intenția pentru 2023” mintea mea a țipat o idee ce a ajuns până la inima. Așa că cu fiecare răspuns, mă tot îndoiam dacă să-mi zic intenția și cu voce tare. Că deh! Intenția mea nu era atât de spirituală… 

Eram penultima în a răspunde, iar soțul ultimul. Îl vedeam cam distras și tot ieșea din sală să vadă ce mai face băiatul. Mai târziu mi-a mărturisit că el voia de fapt să evite să răspundă. Nu-i bai, eu făcusem oricum show-ul înaintea lui. Așadar, venise și rândul meu: Și cum îmi place să fiu “eu”,  am zis tare și în engleză, că intenția mea e mai materială și ceea ce vreau în 2023 este să ies cu soțul meu la cină, singuri! Fără copii, fără cărucioare! Gândindu-mă să fiu și mai concretă, gen obiectiv SMART, căci așa le fac capul pătrat studenților din Business/Economie, adăug:

“Să ies măcar o dată pe lună, cu soțul meu la cină, singuri!”

Se aude un zumbzet, și câteva râsete. Dar și mai tare se aude tipul de lângă mine întrebându-mă:

“Pot să-ți copiez intenția?” 

“Desigur!” Răspund eu: “Unde este iubire, este și armonie; unde este armonie este și pace.” 

Nu știu dacă s-au prins, dar era un ușor apropo la intenția unora de dinainte de a aduce pacea pe pământ. 

All we need is love

Don’t get me wrong! Nu mă înțelege greșit, și eu îmi doresc pacea pe pământ. Dar cu siguranță, până acolo, ne putem relaxa un pic mai mult, putem să vorbim un pic mai sinceri și să încercăm să acceptăm diferențele dintre noi un pic mai mult. Si treptat, unul după altul, pană la noi toți 8 miliarde de oameni de pe pământ … ne-am putea simți mai bine și cu mai puțin chef de “ceartă”. Poate nu am avea razboi acum, dacă unii rusi ar fi fost mai iubiți si mai imbratisați in copilarie…

Când bunicii sunt prin preajmă

Dorința aceasta nu venise așa, din senin, inspirată doar de întunericul ultimei nopți din 2022! Povestea e următoarea: două seri înainte, ieșisem la cină doar noi doi singuri! Invitația fusese un cadou de Crăciun de la soțul meu care a avut ideea genială de a o “folosi” pe mama lui cât eram în vacanța de Crăciun în Germania. Așadar în seara aceea, am lăsat bebe dormind, și pe băiatul mare cu Oma (bunică în germană). Ca doi adolescenți, fugim din hotel, luăm metroul și vorbim despre … copii, evident! Oh nu!! Dar de data asta doar observam cât de simplu si rapid este totul fără copii, cărucioare, explicații, dorințe de indeplinit etc. (Dacă nu ai copii, e greu să iți imaginezi câte chestii se pot întampla în 50 metri de la hotel până la stația de metro!)

Evident, am savurat o mega cină, într-un restaurant mongolez! Doar noi doi singuri. Evident, restaurantul full. De data asta cu telefoanele pe masă în caz de bunica trimite vreun mesaj. Și a trimis! Singurul mesaj a fost “Alles OK” = “Totul e OK” cam pe la mijloc de cină. Perfect cât să savurăm desertul gigantinc într-o relaxare maximă (uite poza de mai jos). 

Cu intenția în bagaj

Așadar, după petrecerea de revelion, am luat această intenție și am adus-o până acasă în Valencia. Deodată… de fapt, mint! Și nu deodată, ci 32 de zile mai târziu, îmi dau seama că s-a terminat luna ianuarie și nu am ieșit la cină! Nici cu copii și nici fără copii. Joi, deja 2 februarie, fără să mă gândesc sau răzgândesc, fără să mă consult cu soțul, o întreb direct pe o doamna noastră dacă poate sta cu copiii vineri seara! 

Un ianuarie dificil

Aveam așa nevoie de ceva mai special! Aveam nevoie de ceva care să spargă rutina. Mai ales rutina lui ianuarie. Doar gândul că vom ieși la cina și vom face ceva diferit îmi dădea o energie grozavă în timpul zilei. Ianuarie fusese o lună foarte grea: eu intorcându-ma la job, bebe adaptându-se foarte incet la grădiniță, timp puțin, muncă multă, mult mai multă decât mă așteptam. 

Dar iată că a venit și acea vineri! Din nou, am lăsat bebé adormit, în timp ce Noah, de 4 ani, nu a fost surprins de planul nostru. Nu știu cum și de ce, părea chiar bucuros de a rămâne singur cu bona, pentru prima oară cu ea și mai ales … vorbind doar spaniolă!

Iar noi? Eram încântați! Și aranjați, și parfumați – ceva unic pentru ora 20 seara

Ne-am dus la pizzeria din cartier, la 5 minute pe jos să fim aproape, just in case. Pe drum spre restaurant eram cu zâmbetul până la ureche și eram surprinși de câtă viață era afară la ora aceea. La cină, ne uităm la fiecare 5 minute la telefon să vedem dacă ne va scrie ceva, dacă vreun copil plânge de nu se poate opri … dar, din fericire, nimic! Totul era sub control!

Intenția chiar funcționează

Apoi februarie s-a terminat, și iarăși doar cu o zi înainte o întreb pe Bonă dacă poate veni vineri seara. Așa că pe 3 martie am reușit să sărbătorim “cina din februarie”  

În martie, am fost deja mult mai eficienți: am reușit să cinăm chiar în luna aceea. Iar în aprilie, am atins un nou nivel: am mers la cinema, seara, doar noi doi! Cu ajutorul bunicilor, evident. De Paște am fost în România, și din nou, am lăsat bebe dormind (și cu instrucțiunile de rigoare) și băiatul mare la joacă și harjoneală cu părinții mei. Ce mai, mi-nu-nat! 

Se pare ca chestia asta cu intenția chiar a funcționat! M-a făcut să am dorința prezentă și m-a determinat să acționez pentru a o îndeplini. 

Sunt optimistă ca pană la revelionul următor vom reuși cele măcar 12 ieșiri doar noi doi, fără copii! Cel mai greu a fost să inițiem această traditie si să îl obisnuim pe băiatul mai mare cu ideea

Dacă nu ai copii, poate toată această poveste nu îți transmite nimic. Poate te gandesti, ce e mare chestie, să lași copiii cu cineva și să pleci doua ore? Hmmm, nu e așa ușor, nu e deloc ușor! 

Pune conectarea în intenția ta

Dacă ai copii și nu ai fost la cină cu partenerul/a ta în ani, stai liniștit/ă, te înțeleg! Sper să nu fi trezit sentimente de vină și/sau frustrare. Nu asta e intenția mea 🙂 Ci mai degrabă, opusul: dacă-ți dorești să te conectezi și reconectezi cu perechea ta, să schimbi un pic culoarea din rutina ta, atunci trebuie să faci ceva în acest sens! Trebuie să planifici și să acționezi!

Și poate îmi spui că copiii tăi nu stau cu bone sau că nu ai bani pentru ele! OK, copiii (la un moment dat în noapte) vor adormi. Când se întâmplă minunea, lasă telefoanele în altă cameră, scoate ceva de băut pe placul amândurora (și nu trebuie să fie alcool), și o gustare și vorbiți. Puteți pune ceva muzică pe fundal, evident la minim ca nu cumva să treziti copiii, și chiar o lumânare … Puteți să vorbiți despre cum a fost săptămâna/luna, despre ce veți face în vacanța de vară/iarnă, despre ce carte mai citește fiecare, despre ce vă preocupă în ultima perioada… Și foarte important: încercați să creați spațiu pentru ascultare … 

Acum că știi intenția mea pentru 2023, oare care e intenția ta pentru următoarea lună? Sau pentru tot anul? Ia vezi, ce-ți spune inima?  

Pupici însoriți din Valencia, Andreea