Discriminarea sexuala si legaturi culturale

Discriminarea sexuala este unul dintre subiectele trendy in ultimii 3 ani. Salvarea planetei a trecut in umbra in fata altor teme precum egalitatea dintre femei si barbati, cate milioane de fani au brandurile pe Instagram si bineinteles, familia Kardashian -West.  Nu incerc sa fac o lista de teme in functie de importanta, insa poti observa cu usurinta cum fiecare perioada are tema sa de conversatie. Iar acum, oamenii inteligenti debat discriminarea sexuala.

Din dragoste … sau din cultura

Pentru mine, conversatia despre egalitatea dintre femei si barbati a inceput in Spania; una dintre tarile cele mai “masculine” din Europa. E foarte surprinzator sa stai o saptamana in Spania si sa vezi cat de fericiti, linistiti, relaxati “par” oamenii. Iar cand incepi sa auzi povesti de viata de la localnici (sau te uiti la stirile de la televizor) cat de masculinizata este cultura lor. Nu exista saptamana ca la stiri sa nu se prezente o noua crima: partenerul/sotul/fostul iubit/sot isi omoara partenera.

Am putea considera aceste crime drept efect al unei gelozii pasionale, a unei dezamagiri intense, orice numai din dragoste, nu-i asa? Nu neaparat. Povestile care nu se spun nici la televizor, si nu ajung nici in reviste sunt acelea unde tatal isi intreaba fiica “De ce muncesti atata? Si cand te mariti ca sa stai si tu acasa?”. Si nu sunt tati rai, sunt doar tati care au crescut in societatea in care femeia statea acasa si crestea copiii, iar barbatul muncea si intretinea financiar familia. Sunt barbatii, ale carora surori in anii ’80 cereau permisiunea scrisa a tatalui pentru a conduce masina sau a avea un cont in banca. Si trebuie sa realizam ca in Spania abia in 1931, i s-a dat femeiei dreptul la vot.

Cautam un barbat

Slava Domnului, nu m-am gandit prea mutl la subiect, asa ca nu mi s-a intamplat… Insa, am colege spanioloaice care imi povestesc cum traiesc zilnic discriminarea. Colega mea se vede ajunsa la ultima faza a procesului de recrutare realizat cu o firma de resurse umane, deci directorul firmei nu avea informatii despre candidat, nici ea despre firma. Prima afirmatie pe care acest director i-a adresat-o a fost: “Hmm, esti femeie, eu cautam un barbat”. Evident, nu cauta un barbat; cauta un director financiar. Insa programarea lui culturala lui nu putea asocia o femeie intr-o pozitie atat de importanta.

Dupa cum spuneam, nu am avut parte de vreun caz evident de discriminare sexuala la locul de munca; insa trebuie sa precizez ca adesea simt o oarecare “discriminare” nespusa, nearticulata, ce se transforma in priviri uimite. Cine ma cunoaste stie ca sunt o persoana care isi spune punctul de vedere si am un simt al dreptatii destul de ridicat. Adesea comentez rautati sau inegalitati din jurul meu; cateodata le fac mai amuzant alteori mai direct. In acele momente, simt cum lumea (barbati si femei) se uita la mine mirata cum de am eu “tupeu” de a-mi spune opinia, de a le da lor indicatii, de a fi clara in ceea ce vreau sau nu vreau etc. Eu, care in primul rand sunt femeie, si al doilea rand, sunt tanara si apoi nici prea inalta si nici cu spatele mare ca sa ma “impun” orecum vizual. Da, uimirea aceasta e ceva normal, dar o las sa treaca … si sunt sigura ca multe alte femei o cunosc la fel de bine ca mine. Go girls!! 

Daca vrei sa afli mai multe despre puterea si drepturilor femeii iti recomand cartea Lean In de Sherlyn Sandberg. Ea face o analiza buna a discriminarii sexuale si te va incuraja sa nu renunti la a munci din cauza societatii sau chiar a acelor indemnurile interne, ascunse in subconstient adunate in timpul copilariei. 

In curand, voi posta mai multe idei legate de acest subiect, dar fara a deveni obsedata.

Cu mare placere astept comentariile si opiniile tale. 

Iti multumesc pentru atentie si timpul acordat!