PERSONAL

Sentimentele lui 2015

3. January 2016,
2015 on my iphone

2015 a fost un an iluminator pentru mine. Cartile pe care le-am citit, filmele pe care le-am vazut, oamenii pe care i-am intalnit, conversatiile pe care le-am avut si mai ales meditatia mi-au zguduit constienta. Stiu ca suna ciudat, sau poate exagerat dar asa simt.

Ianuarie 2015 – cautand multumirea de sine

Imi amintesc ca in ianuarie 2015 imi doream ca in urmatorul an sa ma simt eu insami multumita de mine. Pe bune, nu e lucru usor! Tocmai ce descoperisem ca nu eram mandra de munca mea, de mine si toate proiectele mele: blogul de moda si afacerea pe care o incercase, si nici nu voiam sa vorbesc despre ele. Eu?! Sa nu vorbesc despre mine? Da, nu voiam sa vorbesc pentru ca simteam ca am esuat, am pierdut pentru ca, vezi Doamne, afacerea nu mergea si trebuia sa o inchid; pentru ca nu publicam chestii superbe blogul nu crestea extraordinar…  Aceasta era preocuparea de inceput de an 2015. In timpul celor 365 de zile am mai incercat o afacere, care tot nu a mers si blogul tot nu a crescut extraordinar 🙂 . Si cum experienta te intareste (zambesc amar) acum macar ma simt mai OK sa vorbesc despre “esecuri” pentru ca datorita lor am invatat enorm. Stiu ca viata ar fi fost mai goala fara ele, stiu ca as fi avut mai putine lectii de la ea si stiu ca intr-o zi voi reusi ceva pentru ca statisticile sunt de partea mea: o afacere de succes vine dupa vreo 4 esecuri. Eu am deja 3 – yuhu…(rad de-a binelea, cu speranta).

Decembrie 2015 – zbucium dulce

Carte dupa carte, conversatie dupa conversatie si meditatie dupa meditatie, toate au format un drum invizibil si impreuna cu toate emotiile, gandurile si actiunile mele din acest an toate au mers in aceeasi directie: catre o desteptare spirituala (zambesc).

Am ajuns si eu la concluzia universala ca iubirea e absolut totul in lumea asta, in viata aceasta. Pe bune! Imagineaza-ti pentru un minut cum ar fi lumea daca toti am iubi neconditionat orice, pe oricine si oricand…. Nu ar mai fi violenta, nici crime, nici invidie, nici gelozie. Pentru ca daca iubesti o persoana, nu ii vei face rau, nu-i asa? Aceasta trezire a venit datorita cartii “Iubire neconditionata” primita in dar de la buna mea prietena Catalina.

Scenariul de viata. M-am desteptat si in ceea ce priveste programarea vietii datorita unei impresionante carti “Ce spui dupa Buna ziua” de Eric Berne (sugerata tot de Catalina). Am descoperit, si chiar mai important, am inteles de ce ne comportam cum ne comportam si de ce facem lucruri care se contrazic celor spuse, sau de ce ajungem sa fim exact ce parintii nostri ne spueau ca vom ajunge: unii fericiti, altii saraci, unii medici, altii curve si asa mai departe. Teoria “scenariilor de viata” e inca in proces de digerare, pentru ca nu a fost o carte usoara. Daca o citesti cu sinceritate fata de sine si mai ales fata de propria familia, poti descoperi (multe) lucruri neplacute despre intentiile mai mult sau mai putin constientizate din spatele vorbelor parintilor sau bunicilor tai. Bineinteles, nu e placut sa te analizez cu sange rece si sa accepti multe fapte/ganduri dureroare; dar cred ca e mult mai neplacut sa petreci o viata intreaga si sa realizezi mult prea tarziu ca ai jucat rolul gresit, un rol ce ti-a fost “recomandat”, sau chiar scris de parintii tai, un rol care nu a fost al tau doar pentru ca nu ai avut curaj (sau timp) sa il identifici.

Hai sa cumparam! Si mai mult!

Ma simt trezita si din somnul “consumerismului”. Parca deodata, am constientizat ca, la naiba, suntem toti niste soricei care trebuie sa cumpere, sa cumpere, si sa tot cumpere doar ca marile corporatii sa supravietuiasca. M-am oprit si eu si m-m intrebat “Chiar asa,  de ce atatea “nevoie” de a cumpara lucruri?” Recunosc, imi plac hainele si mai ales pantofii, dar in acelasi timp, ma doare cand vad oameni dormind pe strada, fara pantofi sau sosete. La sfarsit de 2015, am simtit aceasta durere mai mare decat placerea unor noi pantofi.

Asa ca, de Craciun am facut vreo 4 pungi in care am pus soseste, iaurt, niste magdalene, banane si le-am oferit oamenilor strazii din centrul Valenciei. Reactia primului a fost socanta. I-am dat punga spunandu-i ca are un mic cadou de Craciun. Cu niste ochi mari, uimiti (mult prea uimiti) a inceput sa zica “Oh, doamne! Multumesc! Multumesc!” M-am intors cu spatele si mi-au dat lacrimile. Pe drum, ma criticam ca i-am pus prea putin in punga; ca merita mai mult … Nu am realizat pe moment, dar un prietenn mi-a dat si explicatia uimirii cercesatorului: prea putini fac un asemenea gest. In acel moment, am simtit o tristete si  mai profunda si mi-am zis ca de acum inainte eu trebuie sa schimb ceva in acest sens. Chiar daca numai eu (poate si iubitul meu) incep sa dau mai mult, deja va fi o schimbare. Nu va povestesc aceste lucruri ca sa ma laud, ci ca sa va impulsionez sa faceti si voi un mic gest pentru a vedea cum e*. E nemaipomenit sa vezi cat de usor e sa fii bun, cat de usor e sa imparti fericire si cat de putin au nevoie unii sa fie fericiti… in comparatie cu noi – cei care avem atat de multe si tot mai vrem.

Spre 2016 cu tupeu

Daca la inceputul lui 2015 voiam sa fiu mandra de mine si de proiectele mele cu sau fara succes, la sfarsitul anului destinul mi-a demonstrat ca fericirea pura e cand daruiesti si cand iubesti … neconditionat.

Cum ma simt acum la inceput de 2016?  Rascolita 🙂 In primul rand, simt ca trebuie sa iau actiune spre o viata mai etica, mai eco, mai simpla si absolut mai fericita. Iar in al doilea rand, mi-e frica de cum va trebui sa ma adaptez la toate aceste schimbari. Cred ca e o frica normala, ca orice frica in fata a ceva ce nu poti vedea, nu poti anticipa. In ciuda incertitudinii, simt ca nu ma pot intoarce la obiceiurile vechi.

Zambind, va multumesc pentru timpul acord acestor ganduri si va astept parerile. 

– – –

*E foarte usor sa refuzi aceste gesturi pentru ca unii cersetori fac din asta o meserie sau hotie. Stiu, e dureros sa vezi cand nu ti-e apreciat ajutorul, insa pentru acest lucru ii pedepsim pe toti. Nimeni nu doarme pe strada pentru ca o duce prea bine acasa… Iar daca cersetorii nu va ofera incredere, oricand puteti ajuta un copil, o familie sarmana din cartierul vostru. Deci, fara scuze… 

You Might Also Want To Read

DSC_0572

Vacanta in Malta. Descopera Valletta cu mine

9. September 2015
mancare italieneasca

De ce haina e mai importanta decat hrana?

19. August 2016
FLORI DE 8 MARTIE

La multi ani, femeie!

9. March 2016

No Comments

Leave a Reply